Română (Biblia Cornilescu)

Ioan 1:1-15 (Biblia Cornilescu)

La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.

El era la început cu Dumnezeu.

Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

În El era viața, și viața era lumina oamenilor.

Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o.

A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.

El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el.

Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.

Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume.

El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.

A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit.

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;

născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.

Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: "El este Acela despre care ziceam eu: 'Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine.'"

Interpretare și Semnificație Profundă

Versetul 1: "La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu."

"La început": Acesta evocă Geneza 1:1, stabilind o legătură între narațiunea creației și Cuvântul.

"Cuvântul" (greacă: Logos): Acest termen exprimă conceptul de rațiune divină, ordine și putere creatoare. Cuvântul este identificat atât distinct de Dumnezeu (cu Dumnezeu), cât și pe deplin divin (era Dumnezeu).

Versetul 2: "El era la început cu Dumnezeu."

Aceasta reiterează coexistența și coeternitatea Cuvântului cu Dumnezeu, subliniind natura divină și rolul activ al Cuvântului în creație.

Versetul 3: "Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El."

Cuvântul este prezentat ca agent al creației. Tot ceea ce există își datorează originea Cuvântului, subliniind omnipotența și rolul integral al Cuvântului în creație.

Versetul 4: "În El era viața, și viața era lumina oamenilor."

"Viața": Cuvântul este sursa vieții.

"Lumina oamenilor": Aceasta introduce metafora luminii, simbolizând adevărul, cunoașterea și revelația divină.

Versetul 5: "Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o."

"Întunericul": Simbolizează adesea ignoranța, răul și separarea de Dumnezeu.

În ciuda prezenței întunericului, lumina rămâne neînfrântă, evidențiind victoria și persistența adevărului și bunătății divine.

Versetele 6-8: Rolul lui Ioan Botezătorul

Ioan Botezătorul este introdus ca un martor al luminii, pregătind calea pentru Cuvânt. Rolul său este să mărturisească și să conducă pe alții la credință în lumină.

Versetul 9: "Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume."

"Adevărata Lumină": Se referă la Cuvânt, care iluminează fiecare persoană, oferind revelație și îndrumare universală.

Versetele 10-11: Respingerea de către Lume

În ciuda prezenței Cuvântului în lume și a faptului că lumea a fost făcută prin El, lumea nu L-a recunoscut și acceptat. Aceasta vorbește despre orbirea spirituală și rezistența umanității.

Versetele 12-13: Acceptarea și Re-nașterea

Cei care acceptă și cred în Cuvânt sunt înzestrați cu dreptul de a deveni copii ai lui Dumnezeu, semnificând o renaștere spirituală care transcende originile naturale sau umane.

Versetul 14: "Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl."

"Cuvântul S-a făcut trup": Aceasta este Întruparea, unde Cuvântul divin ia natura umană.

"A locuit printre noi": Aceasta implică trăirea printre oameni, stabilind o prezență personală și relațională.

"Plin de har și de adevăr": Aceste calități epitomizează natura și misiunea Cuvântului întrupat.

Versetul 15: Mărturia lui Ioan Botezătorul

Ioan Botezătorul mărturisește despre preeminența Cuvântului, recunoscând existența eternă și superioritatea Cuvântului.

Concluzie

Ioan 1:1-15 prezintă o fundație teologică profundă pentru înțelegerea lui Isus Hristos ca Cuvântul divin, coetern cu Dumnezeu, agentul creației, sursa vieții și luminii, și revelația întrupată a harului și adevărului lui Dumnezeu. Pasajul subliniază contrastul între acceptarea și respingerea Cuvântului, puterea transformatoare a credinței și împlinirea promisiunilor divine prin întrupare. Invită cititorii să recunoască și să răspundă luminii divine care a intrat în lume.