BiblioVive

A fost odată, demult, un naufragiat pe nume Zeir care, ca prin noroc, a ajuns pe o insulă ce părea pustie. Trăind singur pe acea insulă timp de ani de zile, Zeir a ajuns să se descopere pe sine în profunzime. În singurătatea sa, și-a dat seama că toate conversațiile sale interioare nu erau altceva decât dialoguri între ego-ul său și sinele său autentic, pe care l-a numit Dumnezeu. Tot ce obținea, împărțea în două: jumătate pentru el și jumătate pentru Dumnezeu.

După ani de zile de izolare, o altă persoană dintr-o cultură diferită a ajuns pe insulă. Această persoană se numea Mark și era creștin. Mark nu a pierdut mult timp și a început să-l învețe pe Zeir să se roage. L-a învățat rugăciunea "Tatăl nostru" și multe alte învățături din Biblie.

După luni de zile, a apărut un vas în apropierea insulei. Mark a decis să plece cu vasul, dar Zeir a ales să rămână pe insulă alături de Dumnezeu. Pe măsură ce Mark se îndepărta de țărm, Zeir și-a dat seama că uitase o parte din rugăciunea "Tatăl nostru". A alergat spre mal, strigând: "Mark, Mark, am uitat rugăciunea 'Tatăl nostru'!"

În acel moment, Mark a văzut ceva uimitor: Zeir mergea pe apă în timp ce alerga spre barcă. Mark, uluit, i-a spus: "Întoarce-te și roagă-te așa cum te-ai rugat înainte." Zeir s-a întors pe insulă, conștient că relația sa cu Dumnezeu era mai profundă decât orice cuvinte sau rugăciuni învățate.

Zeir și Călătoria Spre Sine